Scrie Doamne in cartea vietii pe toti binefacatorii acestui sfant locas

Sfaturi practice în Biserică: În Săptămâna Luminată nu se posteşte
Săptămâna care începe în noaptea de Paşti este încărcată de bucuria şi veselia ce izvorăsc din Lumina Învierii lui Hristos. Această prezenţă şi stare de înălţare duhovnicească, acest ospăţ de bucurie profundă nu sunt compatibile cu postul. Tocmai de aceea, Sfânta Biserică a rânduit ca în aceste zile să fie dezlegare la toate bucatele. "Pot, oare, prietenii mirelui să postească cât timp este mirele cu ei? Câtă vreme au pe mire cu ei, nu pot să postească." (Mc. 2, 19) Este vreme de post şi este vreme de bucurie.

În acest sens, creştinul care doreşte să participe la Liturghie nu trebuie să postească în ajun, ci trebuie doar să nu mănânce nimic în ziua respectivă, până la momentul împărtăşirii. Aşa cum spune pr. lect. dr. Petru Pruteanu, postul obligatoriu pentru primirea împărtăşaniei se referă doar la aceste ore de abţinere totală de la mâncare şi băutură, el neavând legătură cu ceea ce se mănâncă în ziua precedentă: "Împărtăşirea cu Sfintele Taine este legată de post, dar canoanele se referă la postul de ajunare, adică la primirea Sfintei Împărtăşanii pe nemâncate".

Preoţii înşişi respectă principiile vieţii duhovniceşti şi nu cer credincioşilor o pregătire suplimentară faţă de ceea ce ei înşişi fac. Unii clerici mai râvnitori, pentru că ei au o vieţuire mai aspră, fiind mai postitori, şi ucenicii pe care îi spovedesc pot avea o rânduială diferită. În acest sens, se obişnuieşte uneori ca cei care se împărtăşesc a doua zi să consume la cina din ajun mâncare de post, chiar dacă în restul zilei au consumat alimente de dulce.

În Săptămâna Luminată, în majoritatea bisericilor se săvârşesc cel puţin patru Liturghii. Pentru a nu uita roadele postului şi pentru ca omul să nu se îndestuleze doar cu hrană trupească, creştinul este dator să se pregătească şi să participe la Liturghie. Având în vedere timpul scurt, dar şi frecvenţa şi densitatea mare a rugăciunilor care se spun în Biserică în acest timp, nu este absolut necesară spovedania înaintea fiecărei împărtăşiri. Dacă nu s-a întâmplat nimic ce l-ar putea opri pe credincios de la Sfintele Taine, creştinul poate primi binecuvântarea de a participa la Liturghie în vederea împărtăşirii fără a mai fi necesară spovedania. "Toţi trebuie să ne spovedim, spune Sfântul Simeon al Tesalonicului, şi mireni, şi călugări, şi preoţi, şi arhierei…", atunci când ne apasă păcate grele, dar nu orice păcat este opritor de la Împărtăşanie.

De aceea se impune ca, mai ales creştinii care au o strânsă legătură cu Biserica, cei care participă la slujbe şi doresc să se împărtăşească să nu fie opriţi fără motiv canonic de la primirea Sfintelor Taine. Sfântul Ioan de Kronstadt spunea că "eu mor dacă nu săvârşesc în fiecare zi Liturghia". Credinciosul însă nu poate sluji Liturghia, nu se poate împărtăşi singur. Dar râvna lui nu trebuie împiedicată, iar preotul, slujitorul lui Hristos pentru credincios, trebuie să răspundă chemării slujbei pe care a primit-o. Nu trebuie oferită Sfânta Împărtăşanie tuturor, dar nici nu trebuie ascunsă de toţi. Şi, din fericire, încă mai sunt creştini care au dorinţa unor sfinţi ca Ioan de Kronstadt. Ei nu pot sau nu ţin neapărat să se împărtăşească zilnic, dar vor să fie în comuniune euharistică la Liturghia la care participă.

Articol preluat din ziarul Lumina