Scrie Doamne in cartea vietii pe toti binefacatorii acestui sfant locas

Icoanele in casa
De ce punem sfinte icoane în casa?



Icoana nu poate lipsi din casa crestinului.
Prezenta icoanei arata ca acea casa este încrestinata, ca familia care locuieste acolo este crestina.

Icoana din casa este o marturisire a credintei în Dumnezeu. Icoana, prezenta a celui înfatisat în ea. Asa cum fotografia sau tabloul unei persoane dragi ne aduc, în fata, persoana draga pe care o reprezinta, tot asa si icoana ne poarta cu gândul la cel înfatisat în cea.

Icoana este o prezenta a celui înfatisat în ea: a Mântuitorului Hristos, a Maicii Domnului sau a sfintilor. Prezenta chipului unei persoane este într-o masura prezenta respectivei persoane. Chipul ne pune în legatura cu persoana pe care o reprezenta, ne ajuta sa ne ducem cu gândul la ea sau mai curând, aduce persoana respectiva în fata noastra, lânga noi, ne înlesneste o întâlnire cu ea.

Icoana ne ajuta sa ne rugam mai bine, pentru ca ne ajuta sa intram mai usor în legatura cu Dumnezeu, sa-L vedem în persoana Mântuitorului Hristos, sa simtim prezenta Maicii Domnului si a sfintilor pe care îi dorim împreuna rugatori cu noi si pentru noi.

Cine nu iubeste icoanele nu iubeste cu adevarat nici pe cei care sunt înfatisati în icoane. În ratacirea lor, sectantii spun ca nu e bine sa cinstim si sa ne închinam la icoane pentru ca sunt idoli, ca nu e bine sa te închini la o bucata de lemn sau hârtie, pentru ca asa spune legea lui Dumnezeu. Dar crestinii nu se închina la lemn sau hartie. Cine-si poate închipui ca mamele si buncile noastre îngenuncheaza, se roaga si plâng în fata unor bucati de lemn aceia se înseala amarnic si îsi dau în felul acesta masura întunecimii mintii lor. Cel mai simplu exemplu care este la îndemâna tuturor ne poate lamuri asupra acestui lucru: în fata fotografiei unei persoane dragi, ceea ce ne bucura sau ne emotioneaza nu este bucata de hârtie oricât de frumoasa ar fi aceasta, ci este chipul celui drag. Adeseori, de prea mult dor, sarutam fotografia persoanei îndragite. Aceasta nu înseamna ca sarutam hârtia, ci chipul celui drag si prin aceasta persoana care ne este draga. Fotografia ne este draga si o pastram cu sfintenie mai ales când cel din fotografie este departe de noi. Daca am pierde fotografia respectiva sau daca cineva ne-ar rupe-o, de exemplu, ne-am supara foarte tare si ne-ar parea rau. Nu pentru ca am pierdut o bucatica de hârtie, ci pentru ca am pierdut un semn, o prezenta a celui drag. Cu cât ne este mai draga persoana respectiva cu atât pretuim mai mult si fotografia si o tinem la loc de cinste. Tot asa si icoanele. Cu cât ne sunt mai dragi Mântuitorul, Maica Domnului si sfintii, cu atât iubim si cinstim mai mult icoanele. Cine nu iubeste icoanele nu iubeste cu adevarat nici pe cei care sunt înfatisati în icoane. Altfel cum s-ar putea lipsi de chipurile celor dragi?

Icoana, fereastra spre adevaratul Dumnezeu. Dar icoana este mult mai mult decât o fotografie. Mai întâi, pentru ca ea ne înfatiseaza chipul lui Dumnezeu Însusi, chipul Fiului lui Dumnezeu întrupat. Ea este o fereastra spre lumea lui Dumnezeu, spre Împaratia cerurilor.

Chipul Maicii Domnului si cel al sfintilor din icoane este chipul omenesc îndumnezeit, coplesit de lumina dumnezeiasca a Împaratiei lui Dumnezeu. Icoana este sfintita prin chipul pe care îl reprezinta. Fara icoana ne putem rataci de la adevaratul Dumnezeu, închipuindu-ne fiecare, dupa mintea, priceperea si credinta sa un Dumnezeu, care de cele mai multe ori este unul plasmuit de imaginatia noastra. Asa încât riscul idolatriei este mult mai mare fara icoana, omul fiind tentat sa-si “inchipuie” un Dumnezeu “convenabil”, dupa propriile dorinte si nevoi.



Locul icoanei în casa

Este bine sa avem în fiecare camera câte o icoana. Locul icoanei în casa este pe peretele de rasarit. Pe peretele cu icoana nu trebuie sa mai punem nimic altceva, pentru ca atentia noastra sa nu fie atrasa de alt lucru atunci când ne rugam în fata icoanei si pentru ca nu este bine sa punem alaturi de icoana lucruri care nu au legatura cu aceasta.

Punem icoana la rasarit pentru ca ne rugam întotdeauna cu fata la rasarit, si la biserica si acasa. Rasaritul, locul de unde ne vine lumina, este semnul lui Dumnezeu, al Mântuitorului Hristos, numit în rugaciunile Bisericii “Rasaritul cel de sus”, “Soarele Dreptatii”, etc… Apoi, lumina este semnul lui Dumnezeu, al binelui si al lucrurilor bune care se fac la lumina zilei, în timp ce apusul, întunericul este semnul raului si al lucrurilor care se fac la întuneric.Deci, trebuie sa avem grija sa asezam icoana la rasarit, pentru a ne închina cu fata la rasarit.

A fost un timp când unii dintre crestini tineau icoanele ascunse, dupa usa, în vreun coltisor sau chiar în sifoniere sau în valize. A sosit timpul sa scoatem icoanele la vedere si sa le asezam unde le este locul.

Casa Crestinului, pp. 29-31