Scrie Doamne in cartea vietii pe toti binefacatorii acestui sfant locas

Apostolul zilei de 1 februarie din anul 1840
Prin neurmatele judecati ale lui Dumnezeu,
un oarecare monah a pasit în arena ispitelor.În ziua intrarii sale în aceasta, s-a citit din prima Epistola soborniceasca a Sfântului Apostol Petru: Iubitilor, nu va mirati de focul aprins întru voi spre ispitire, si celelalte (I Pt 4,12).

Cu osebire l-au izbit pe monah cuvintele trâmbitate de Apostol: Vremea este a începe judecata de la casa lui Dumnezeu.Monahului i s-a parut ca aceste cuvinte fusesera rostite anume pentru el.

Prin lucrarea din afara a oamenilor si a demonilor, care sunt doar unelte ale dumnezeestii Pronii, se savarseste o judecata tainica, cea mai inalta judecata: judecata lui Dumnezeu.

Daca urmarea acestei judecati e pedepsirea, aceasta e darea in vileag de catre Dumnezeu a vinovatiei omului. Deci, in zadar ma socot drept, pedepsit pe nedrept, in zadar ma silesc, prin indreptatiri viclene, pe care eu insumi le recunosc in constiinta mea drept mincinoase, sa ma dezvinovatesc pe mine insumi si sa ii invinovatesc pe oameni.

Tu, care te socotesti pe tine insuti drept! Intoarce-ti privirile mintii asupra pacatelor tale, care sunt necunoscute oamenilor, insa cunoscute lui Dumnezeu si vei marturisi ca judecatile lui Dumnezeu sunt drepte, iar dezvinovatirea ta este viclenie nerusinata. Cu supunere evlavioasa inalta slavoslovie lui Dumnezeu si da dreptate uneltelor pe care El le-a ales spre pedepsirea ta. Pacea lui Hristos se va pogori in inima ta. Aceasta pace te va impaca cu necazurile tale: cu lepadarea de sine vei lasa totul si toate in voia lui Dumnezeu.

O singura grija, si numai una, va ramane in tine: grija de a te pocai in chip cat mai adanc si mai lucrator, cu acea pocainta care strica vrajmasia dintre om si Dumnezeu, ce il impropriaza pe om lui Dumnezeu. Temeiul pocaintei e recunoasterea, recunoasterea deplina a pacatoseniei noastre.

Extras din Sfantul Ignatie Briancianinov "Experiente ascetice"