Am cunoscut o tânaracare avea mare evlavie la Sfânta Mare Mucenita Ecaterina. Ea mi-a povestit ca, odata, stând de vorba cu soacra doamnei la care lucra, i-a zis ca ar dori sa mearga si ea la Sinai, la moastele Sfintei Ecaterina. Atunci acea doamna a început sa râda si i-a zis:
- Cum poti sa mergi tu acolo, deoarece nu ai nici bani, nici acte. Asta ar fi imposibil!
- Daca vrea Maica Domnului si Sfânta Ecaterina, ma ia pe sus si ajung acolo fara bani si fara acte. Cine merge acolo primeste ca binecuvântare un inel si daca o sa vrea sfânta, o sa ma ajute si pe mine, a zis ea.
În ziua urmatoare era 25 noiembrie, ziua Sfintei Ecaterina. Tânara s-a dus la biserica îm-preuna cu soacra doamnei. La sfârsitul Sfintei Liturghii, vede ca se apropie de ea o femeie tânara, îmbracata simplu si modest, o priveste cu blândete si-i zice:
- Stiu dorinta ta si stiu ca doresti sa ai acest inel, si Dumnezeu vrea...
Nu a mai continuat, ci i-a pus pe deget un inel si a disparut fara urma, deoarece venise si doamna respectiva sa vada ce se întâmpla.
Fata, luând inelul, simtea ca pluteste de bucurie. Apoi ridicându-si privirea si vrând sa-i multumeasca femeii necunoscute, nu a mai vazut-o; disparuse. A cautat-o prin toata biserica, dar nu a gasit-o. Atunci si-a dat seama ca a fost Sfânta Ecaterina. Soacra doamnei, vazând aceasta, a ramas fara grai, nemaiîndraznind sa zica ceva.
Pe inel scria: Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma!